In mica mea lume

In mica mea lume e loc doar pentru mine. Poate ca te-as primi si pe tine, dar sunt sigura ca nu te-ai descalta la usa. Ai fi acelasi tu, cu pantofii grei de atatea drumuri batute prin viata, unele grestite, altele oprite la rascruce si prea putine bune. Probabil ca nici palaria nu ti-ai scoate-o de pe cap ca sa nu iti vad chipul, asa cum esti tu. Ai sta cu paltonul pe tine, atarnandu-ti greu pe umeri de atatea poveri cate ai dus prin viata, de atatea dezamagiri, frustrari, neimpliniri, cu buzunarele grele, pline de amintiri. Poate ca te-ai purta “cu manusi”, dar ce palme s-ar ascunde in ele? Nu vreau sa te dezbrac, ci doar sa te scot din trupul incorsetat in material caci in mica mea lume, e loc doar pentru suflet.

Lectia de viata

Niciodata nu poti invata lectia de viata atat de bine incat sa nu repeti o greseala. Probabil ca este in natura omului sa dea cu stangul in dreptul de mai multe ori pana cand se prinde cum stau lucrurile. Unii cred ca stiu totul, ca pot totul…ca sunt profesori in viata. Si cand viata ii pune la colt, ca pe niste copii prea indrazneti, prea tupeisti care s-au luat in piept cu ea…isi dau seama ca au privit prea mult de sus. De acolo de jos…din banca, lectiile se inteleg mai bine. Mai sunt si altii care in schimb se simt repetenti, blocati intr-un esec din care nu mai vor sa iasa de teama sa nu dea de altul… Nici ei nu au invatat prea multe din existenta lor pe acest pamant. Si asta tocmai pentru ca primul pas cu stangul i-a facut sa cada in nas si sa nu mai vada nimic in jur lor decat micimea locului in care au aterizat. Cum ar putea ei sa indrazneasca sa mai ridice privirea? Poate ca asa cum spunea cineva, cel ma important lucru e sa ai incredere in tine pentru ca nimeni altcineva nu o va face dezinteresat. Nimeni nu iti va preda o lectie gratuit. Totusi si mai important este sa ai grija cata incredere pui in tine insuti in asa fel incat la un moment dat sa nu cazi prea de sus. Asta este o alta lectie de viata.

Cat ne compromitem pentru un ambalaj frumos?

Intr-o lume in care totul tinde sa se reduca la imagine, ma intreb cat ne compromitem pentru un ambalaj frumos... alaturi. Da, nu este vorba despre propriile persoane, ci ale celor din jur care au o legatura cu noi. Se spune ca cine se aseamana, se aduna, dar asta se refera doar la comportament care cu greu se reflecta in imaginea “disponibila” pentru ceilalti. Asa ca uneori ajungem sa impartim fragmente din viata cu jumatati “imperfecte” din punct de vedere al caracterului, dar prea “good looking” incat sa ne mai pese. Ne gandim ca “ privitorii” vor fi multumiti de ceea ce vad si nu se vor mai intreba daca suntem fericiti alaturi de “ambalajele” pe care le perindam prin viata noastra. In fond, doar noi cunoastem si continutul. Insa vine o vreme cand nu mai simtim bine in pielea … lor si trebuie sa recunaostem fata de noi insine ca e mai bine sa gustam dintr-un “croissant cu sampanie” ambalat intr-o folie obisnuita, decat sa inghitim cu noduri …”un corn cu rahat” ambalat in asa fel incat sa iti ia ochii… si demnitatea.

Nu, nu, nu!

Atunci cand nu stiu sa spun "nu" de teama sa nu pierd oameni, de fapt pierd o parte din mine.

Prea mult zgomot pentru nimic

Da, vine o vreme cand nu mai poti, nu mai vrei...Dupa ce ai vrut prea mult si ai crezut ca poti orice. Ai incercat din rasputeri sa obtii acel ceva despre care ai crezut ca este pentru tine, ca ti potriveste. Si sleit de puteri, la capatul unei lupte in care te-ai avantat fara sa ti-o ceara nimeni, tragi linie si iti spui ca a fost prea mult...pentru prea putin. Insusi faptul ca a trebuit sa investesti atat din tine te face sa nu mai vrei la un moment dat. Aproape ca si tu crezi ca te-ai risipit in tot acest timp in care ai facut pasi mici si strategii ca sa obtii ce iti doreai, acel ceva pe care acum nu il mai vrei pentru ca ti-a lasat un gust amar aroganta cu care s-a opus incercarilor tale. Cum ai putea sa iti doresti ceva care se lasa tarat in viata ta? E ca si cum ai vrea sa porti o rochie superba, dar cu doua numere mai mici... Asa te-ai simti mereu... incorsetata in propria vointa abstracta, obtuza si nejustificat de optimista ca poate intr-o zi vei mai slabi iar rochia iti va veni... Nu, lucrurile nu se indreapta niciodata in aceasta directie, iar daca te gandesti cumva sa mergi la un croitor, ei bine, acea cusatura facuta dupa, se va vedea mereu. Da, poate ca viata e ca o rochie, uneori prea larga, incat te pierzi in ea, alteori atat de stramta incat te sufoca. Cel mai bine e sa incerci intotdeuana sa ai silueta potrivita.

La ruga de seară

Cad în genunchi de prea multă durere,
De a mea iubire şi de a ta vrere...
Cu capul plecat, cu suflet deşert,
Mă tot rog pe mine, pe El, să te iert.
Cu palmele grele, eu mă închin
Cerşesc mereu un alt destin
În care iubirea să nu fie păcat,
Să nu mai existe vreun vinovat!

10 reasons to love Mr. Strawberry

1. He is soft like a strawberry.
2. He doesn’t cheat on you.
3. He is always available when you need him.
4. He is smart and has a scroll so you can make him hurry
5. He never leaves you unless you want him to
6. He always finds his place, even in the deepest corners.
7. He makes you smile and you’ll have a big smile on your face!
8. He can be your best friend and your secrets are safe with him.
9. And not only the secrets.
10. He doesn’t mind if you don’t cook, clean or iron.

P.S. Obviously, Mr. Strawberry is not a man. Not even a Superman. It’s an object, but is the best thing you must have around. By the way, it’s an all season dildo.