La ruga de seară

Cad în genunchi de prea multă durere,
De a mea iubire şi de a ta vrere...
Cu capul plecat, cu suflet deşert,
Mă tot rog pe mine, pe El, să te iert.
Cu palmele grele, eu mă închin
Cerşesc mereu un alt destin
În care iubirea să nu fie păcat,
Să nu mai existe vreun vinovat!