Un alt nicaieri...

Era târziu, pusesem capul pe pernă,
De nicăieri aceeaşi durere eternă.
Am ascultat de unde vine,
Era din suflet, era din mine!

Am adormit, m-am trezit nicăieri...
Era azi, era mâine sau poate că ieri,
Durerea striga, urla ca un câine,
Atunci mi-am dat seama, era sigur mâine!

Am privit în jur, eram nicăieri,
Cu sufletul gol, mai gol decât ieri!