Prea mult zgomot pentru nimic

Da, vine o vreme cand nu mai poti, nu mai vrei...Dupa ce ai vrut prea mult si ai crezut ca poti orice. Ai incercat din rasputeri sa obtii acel ceva despre care ai crezut ca este pentru tine, ca ti potriveste. Si sleit de puteri, la capatul unei lupte in care te-ai avantat fara sa ti-o ceara nimeni, tragi linie si iti spui ca a fost prea mult...pentru prea putin. Insusi faptul ca a trebuit sa investesti atat din tine te face sa nu mai vrei la un moment dat. Aproape ca si tu crezi ca te-ai risipit in tot acest timp in care ai facut pasi mici si strategii ca sa obtii ce iti doreai, acel ceva pe care acum nu il mai vrei pentru ca ti-a lasat un gust amar aroganta cu care s-a opus incercarilor tale. Cum ai putea sa iti doresti ceva care se lasa tarat in viata ta? E ca si cum ai vrea sa porti o rochie superba, dar cu doua numere mai mici... Asa te-ai simti mereu... incorsetata in propria vointa abstracta, obtuza si nejustificat de optimista ca poate intr-o zi vei mai slabi iar rochia iti va veni... Nu, lucrurile nu se indreapta niciodata in aceasta directie, iar daca te gandesti cumva sa mergi la un croitor, ei bine, acea cusatura facuta dupa, se va vedea mereu. Da, poate ca viata e ca o rochie, uneori prea larga, incat te pierzi in ea, alteori atat de stramta incat te sufoca. Cel mai bine e sa incerci intotdeuana sa ai silueta potrivita.