Ecou

În şoaptă-ţi spun: “eu am să mor”.
Tu mă priveşti c-un zâmbet cutremurător.
Atunci îţi strig ameţitor: “eu am să mor”.
Te faci că n-auzi şi m-atingi uşor.

Eu tac, dar un ecou răsunător
Din al meu suflet muribund de dor
Îţi umple parcă auzul cândva nepăsător.

Şi gându-mi zguduit de un fior
Se miră oarecum întrebător:
“Era nevoie să-i declar al meu amor?
El nu ştia că am să mor de dor?!”

Şi făr’ să vreau am zis cam trecător:
“Eu am să mor... cutremurător
Iubindu-te în gând uşor
Şi-un dor răsunător
Ucisă de-un fior nepăsător
Acelaşi dor, fior ameţitor”...