Cat ne compromitem pentru un ambalaj frumos?

Intr-o lume in care totul tinde sa se reduca la imagine, ma intreb cat ne compromitem pentru un ambalaj frumos... alaturi. Da, nu este vorba despre propriile persoane, ci ale celor din jur care au o legatura cu noi. Se spune ca cine se aseamana, se aduna, dar asta se refera doar la comportament care cu greu se reflecta in imaginea “disponibila” pentru ceilalti. Asa ca uneori ajungem sa impartim fragmente din viata cu jumatati “imperfecte” din punct de vedere al caracterului, dar prea “good looking” incat sa ne mai pese. Ne gandim ca “ privitorii” vor fi multumiti de ceea ce vad si nu se vor mai intreba daca suntem fericiti alaturi de “ambalajele” pe care le perindam prin viata noastra. In fond, doar noi cunoastem si continutul. Insa vine o vreme cand nu mai simtim bine in pielea … lor si trebuie sa recunaostem fata de noi insine ca e mai bine sa gustam dintr-un “croissant cu sampanie” ambalat intr-o folie obisnuita, decat sa inghitim cu noduri …”un corn cu rahat” ambalat in asa fel incat sa iti ia ochii… si demnitatea.