Alte ganduri

Am fost ignoranta crezand ca nu s-ar putea sfarsi vreodata . Am sfidat legile nescrise si mi-am facut propria lege in speranta. De neincalcat. Asa credeam. Ca am cuprins infinitul si vesnicia. A fost trufie? Nebunie? Sau pur si simplu a fost... ce a fost sa fie? Deodata tot universul acela mare pe care doar eu il puteam cuprinde s-a facut mic. Atat de mic incat s-a transformat intr-o margica. M-am jucat cu ea o zi, doua, trei... asteptand sa redevina universul si sa te gasesc in centrul lui, acolo unde te lasasem inainte de aceasta catastrofala eroare. Si totusi nu s-a mai intamplat nimic. Azi nu ma mai joc cu universul.


Am luat o sticla cu cerneala si am pus cateva picaturi pe o coala alba. Speram sa se transforme in cuvinte caci nu stiam ce sa iti mai scriu. Iti marturisisem de atatea ori acelasi lucru incat simteam ca nu mai pot vedea din nou aceleasi litere, in aceeasi ordine... aceeasi idee mereu. Am pus hartia intr-un plic si ti l-am trimis, la adresa obisnuita. Stiam ca vei intelege din el ce era de spus. Mi-ai raspuns folosind cuvinte pe care nu le mai auzisem vreodata de la tine: “Scuza-ma ca iti zic, dar mi-ai trimis ciorna”.