Ganduri...

Pe acoperisul fierbinte, de tabla, mi-am asezat sufletul sa se incalzeasca la soare. L-am uitat acolo si s-a prefacut in scrum. Ce pacat ca nu mai am altul! L-as fi pus in frigider. Oare ar fi inghetat si ar fi crapat in mii de fragmente? Bine ca nu mai am inca unul. L-as fi distrus si pe acela!

Mi-am gasit refugiul in mine insami, acolo unde tu nu poti ajunge ca sa imi cuprinzi sufletul cu vorbe goale. M-am ascuns intr-un sertar al propriei constiinte, acolo unde ochii tai nu m-ar cauta vreodata. Am incuiat trecutul intr-o magazie veche si mi-am facut o fereastra spre prezent. Inca nu am ajuns la el. E cu o clipa inaintea mea.

Plictisita de atatea ganduri, am inceput sa caut printre stele una cazatoare. Voiam sa imi pun o dorinta, dar una despre care sa cred ca se va indeplini. Nu am gasit niciuna care sa imi confirme aceasta iluzie. Am inchis ochii si deodata tot cerul a inceput sa isi scuture stelele. Puteam sa imi pun o mie de dorinte. Ba nu, un infinit! Dar... cu care sa incep?