Today we break up

Da, azi. Nu ieri, nu maine. Ce ai sa faci? Doar o sa cauti raspunsuri...cel mult...dar nu mai pierde timpul, caci nu le vei gasi. Nu ai sa stii nicicand ce a fost in mintea mea. Si nici in a ta cand m-ai facut treptat sa nu mai fiu eu insami. Sa renunt la mine, la tine, la noi. Nu sufar caci am presimtit ca acesta va fi sfarsitul. De fapt mereu se termina la fel. Nu mai conteaza cine-i primul care demasca toata mascarada in care ne-am cufundat pentru o vreme. Regrete. Poate... uneori. Dar impachetate frumos nu mai dor. Mi-am creat o magazie in suflet in care le asez ordonat, cu nume, zi, motiv. Cand nu vor mai incapea, o sa ma lepad de suflet. O sa ti le pun tie in brate pe toate..toate regretele mele. Sa vad, tu o sa te descurci mai bine?

DOAR IN PREZENT

Viitorul e frumos DOAR cand devine prezent. Pana si trecutul e mai placut caci nu mai ai la ce sa te mai astepti de la el. Sau poate ca ai, dar nu o faci stiind ca viata merge intr-un singur sens. Dar nu, viitorul nu e frumos pentru ca te minte sau pentru ca te lasa sa il astepti prea mult. Si apoi, ce inseamna viitorul? Inca un pas spre eternitate, iar fiecare plan pe care ni-l fixam in timp peste un an, doi, trei... nu este decat un alt sacrificu. Suprimam intervale mari de timp, le restrangem la clipe in care visam, iar cand ne trezim acolo unde ne-am dorit, constatam ca a ramas si mai putin nisip in clepsidra vietii. Iar cand in final, cand si ultimul graunte se scurge, viitorul devine trecut... pentru totdeuana.

Uneori pur si simplu e mai bine sa nu spui nimic. Doar sa asculti si sa taci sau sa vorbesti in gand. Dar ceea ce iti trece prin minte cu greu ramane secret. Ti se citeste pe chip, in privire, intr-o cuta pe frunte sau in colturile gurii. De fapt cel mai bine e, nu sa nu vorbesti, ci sa nu gandesti. Poti insira prostii, dar sunt negandite. De fapt nici nu esti responsabil pentru ele caci nu iti apartin. Vin de nicaieri si se indreapta undeva...Se lovesc de un timpan care le aude. Si atat. Caci nimeni nu s-ar gandi la ele. Si atunci ma intreb: oare nu am fi mai feirciti fara cuvinte, fara ganduri? Nu ar parea lumea mai dreapta, oamenii mai buni?