Ganduri...

Pe acoperisul fierbinte, de tabla, mi-am asezat sufletul sa se incalzeasca la soare. L-am uitat acolo si s-a prefacut in scrum. Ce pacat ca nu mai am altul! L-as fi pus in frigider. Oare ar fi inghetat si ar fi crapat in mii de fragmente? Bine ca nu mai am inca unul. L-as fi distrus si pe acela!

Mi-am gasit refugiul in mine insami, acolo unde tu nu poti ajunge ca sa imi cuprinzi sufletul cu vorbe goale. M-am ascuns intr-un sertar al propriei constiinte, acolo unde ochii tai nu m-ar cauta vreodata. Am incuiat trecutul intr-o magazie veche si mi-am facut o fereastra spre prezent. Inca nu am ajuns la el. E cu o clipa inaintea mea.

Plictisita de atatea ganduri, am inceput sa caut printre stele una cazatoare. Voiam sa imi pun o dorinta, dar una despre care sa cred ca se va indeplini. Nu am gasit niciuna care sa imi confirme aceasta iluzie. Am inchis ochii si deodata tot cerul a inceput sa isi scuture stelele. Puteam sa imi pun o mie de dorinte. Ba nu, un infinit! Dar... cu care sa incep?

Eu si tu

Am cazut, m-am ridicat...
Asa sunt eu
Am plans, am implorat
Asa sunt eu...
Am gresit si am repetat
Asa sunt eu...
Nu-mi pare rau,
Asa sunt eu...

Dar tu imi spui
C-asa cum-s eu
Tu nu ai fi...
Asa esti tu.
Dar tu n-ai fost in locul meu
Sa cazi si tu
Sa plangi si sa implori
Tu nu ai fost...
Dar nu imi pare rau.

Strainul

Vad un chip cunoscut, intorc privirea
Parea ca esti tu…dar nu simt fericirea…
Si atunci ma-ntreb: de cine imi aduci aminte?
Si asa raman deodat’ fara cuvinte…
As vrea sa te strig… pe nume
Dar cum te cheama, abia de mai pot spune…
Asa ca zic in sinea mea…pe acest strain…eu l-am iubit candva…