In mica mea lume

In mica mea lume e loc doar pentru mine. Poate ca te-as primi si pe tine, dar sunt sigura ca nu te-ai descalta la usa. Ai fi acelasi tu, cu pantofii grei de atatea drumuri batute prin viata, unele grestite, altele oprite la rascruce si prea putine bune. Probabil ca nici palaria nu ti-ai scoate-o de pe cap ca sa nu iti vad chipul, asa cum esti tu. Ai sta cu paltonul pe tine, atarnandu-ti greu pe umeri de atatea poveri cate ai dus prin viata, de atatea dezamagiri, frustrari, neimpliniri, cu buzunarele grele, pline de amintiri. Poate ca te-ai purta “cu manusi”, dar ce palme s-ar ascunde in ele? Nu vreau sa te dezbrac, ci doar sa te scot din trupul incorsetat in material caci in mica mea lume, e loc doar pentru suflet.

Lectia de viata

Niciodata nu poti invata lectia de viata atat de bine incat sa nu repeti o greseala. Probabil ca este in natura omului sa dea cu stangul in dreptul de mai multe ori pana cand se prinde cum stau lucrurile. Unii cred ca stiu totul, ca pot totul…ca sunt profesori in viata. Si cand viata ii pune la colt, ca pe niste copii prea indrazneti, prea tupeisti care s-au luat in piept cu ea…isi dau seama ca au privit prea mult de sus. De acolo de jos…din banca, lectiile se inteleg mai bine. Mai sunt si altii care in schimb se simt repetenti, blocati intr-un esec din care nu mai vor sa iasa de teama sa nu dea de altul… Nici ei nu au invatat prea multe din existenta lor pe acest pamant. Si asta tocmai pentru ca primul pas cu stangul i-a facut sa cada in nas si sa nu mai vada nimic in jur lor decat micimea locului in care au aterizat. Cum ar putea ei sa indrazneasca sa mai ridice privirea? Poate ca asa cum spunea cineva, cel ma important lucru e sa ai incredere in tine pentru ca nimeni altcineva nu o va face dezinteresat. Nimeni nu iti va preda o lectie gratuit. Totusi si mai important este sa ai grija cata incredere pui in tine insuti in asa fel incat la un moment dat sa nu cazi prea de sus. Asta este o alta lectie de viata.